Priviți imaginea postată ieri de Ionel Dănciulescu. Oricât de stelist, rapidist sau craiovean ai fi nu ai cum să nu te emoționezi. Nu atât pentru gestul lui Danciu de a merge la mormântul lui Cătălin Hîldan, ci pentru că a ajuns acolo singur.
Da, singur. Emblema lui Dinamo e singură alături de o altă emblemă a „câinilor”. Ceva nu se leagă aici. Danciu privește în gol mormântul unde se află „Unicul Căpitan”. Amândoi au fost căpitani cândva. Amândoi sunt dinamoviști și amândoi sunt singuri printre dinamoviști. Unul dincolo de ceruri, altul pe pământ!
De Danciu se pot spune multe lucruri. Că nu a „lovit” niciodată în propria conducere, că nu și-a dorit niciodată să intre în polemici cu colegii sau cu alți oficiali de la alte echipe, deși poate că ar fi trebuit, dar niciodată nu se poate spune că nu e dinamovist.
L-am cunoscut mai bine pe Dănciulescu anul ăsta în cantonamentul din Marbella. Chiar și când ne spunea că antrenamentul este închis parcă o spunea cu un nod în gât, nu-și dorea să ne trimită la plimbare pentru că știa că suntem acolo să ne facem meseria. Mereu era gata să te ajute. Jurnalist, cameraman sau simplu suporter.
Tot Danciu e cel care, tot în Marbella, a petrecut zile întregi cu un suporter dinamovist cu handicap. I-a împins căruciorul fanului ore în șir. L-a dus pe acesta pe teren, cu căruciorul, în hotel, în jurul terenului și au luat și masa împreună. De fiecare dată când îl filmau camerele colegilor de la televiziune le spunea operatorilor că nu trebuie să filmeze, că e un gest normal.
Erau și alți oficiali dinamoviști pe acolo. Unul dintre ei era Prunea, dar nu l-am văzut să pună mâna pe căruciorul omului, n-am văzut să stea de plăcere să facă o poză cu respectivul suporter. Vă garantez că Danciu se pricepe și la fotbal doar că până acum nu i s-a cerut asta la Dinamo…
Ăsta este doar unul dintre aspectele pe care vreau să le expun în cazul lui Dănciulescu. Nu vreau să amintesc faptul că Dănciulescu e singurul dinamovist „nebun” care și-a vândut trofeele doar pentru a ajuta clubul să iasă dintr-o gaură neagră. Știți că există pe net gluma aia: cum îi explici unui străin că românii folosesc căței de usturoi pentru a-i mânca?
Gluma poate fi adaptată.
Cum le explici unor spanioli că Dănciulescu este una dintre puținele legende dinamoviste care te poate ajuta oricând și care poate fi mai utilă la club decât orice atârnător de acolo… dacă îi ceri ajutorul?
Cum le explici spaniolilor că legendarul Dănciulescu, din simplă modestie, a ales să meargă singur la mormântul lui Hîldan, deși putea veni în același timp cu galeria, cu lotul lui Contra?
Cred că răspunsul e unul singur: gândiți-vă ce înseamnă Raul pentru Real Madrid și astfel vă puteți da seama singuri ce reprezintă Dănciulescu pentru Dinamo.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER